Comuna Cândești este amplasată pe o feudă ce a fost dăruită de către voievodul Ștefan al II-lea al Moldovei (Ștefan al II-lea Stetco, 1434-1447, fiul lui Alexandru cel Bun) unui anume Cînde (sau Chianda/Cîndea) pentru serviciu credincios. Se pare că acest Cînde este una și aceeași persoană cu Toma Cînde, mare boier în Sfatul Moldovei și vistiernic al lui Ștefan cel Mare. Documentul de donație a feudei poartă data de 4 aprilie 1435, dată considerată atestarea documentară a comunei.
Numele de Cândești apare pentru prima dată într-un document ce poartă data de 8 ianuarie 1523, din timpul lui Ștefăniță Vodă, unde se consemnează:
„Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ștefan Voievod,Domnul Țării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastra, tuturor care va căuta la dânsa sau o va auzi cetindu-se, că au venit înaintea noastră și a boierilor noștri, slugile noastre Ion si fratele lui Neagul si sora lor Urâta, fiii lui Mihail si vărul lor Nicoară, și sora lor Nasta, de a lor bună voie, de nimeni nesiliți și asupriți, și au vândut a lor dreaptă ocina, din a lor drept uric și credincios ce a avut bunul lor Cînde, de la străbunul nostru, de la Ștefan Voievod, a patra parte din sat, din Cândești, in Câmpul lui Dragoș, și au vândut slugii noastre, lui Toader Cămăraș, drept 280 de zloți tătaraști.”
Pe teritoriul comunei Cândești au fost descoperite întamplator, iar mai târziu prin cercetări sistematice, numeroase mărturii ale continuității așezărilor omenești pe aceste meleaguri. Cele mai vechi urme ale culturii materiale(vase, topoare din piatră) aparțin perioadei neolitice și eneolitice, intre anii 5660 – 1700 î.e.n. În lucrarea „Cercetari din preistoria judetului Neamt” Constantin Mătasă afirma că localitatea Cândești face parte dintre cele mai bogate stațiuni preistorice din județ.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița a județului Neamț și era formată din satele Bărcănești, Bălcești, Cândești, Cotreanța, Frunzeni și Țârdeni, având în total 1988 de locuitori. În comună existau opt mori de apă, trei fierării, 22 de rotării, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub denumirea de Socea-Cândești, în aceeași plasă, având 3780 de locuitori în satele Bărcănești, Belcești, Cândești, Frunzeni, Socea, Țărdeni și Vadurile. În 1931, satele componente ale comunei erau Bărcănești, Cândești, Cotreanța, Frunzeni și Vădurele.
În 1950, comuna a fost transferată raionului Buhuși și apoi raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. Din 1964, satul Cotreanța poartă denumirea de Dragova. În 1968, comuna a revenit la județul Neamț, reînființat.
Monumente istorice
Singurul obiectiv din comuna Cândești inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț este situl arheologic din dealul Cetățuia de lângă satul Cândești, sit ce cuprinde urmele unei așezări din secolele al II-lea–al III-lea e.n.
